disperare si desnadejde !!!!

ati vazut candva o tristete mai mare????....ati privit vreodata in ochii injectati de durere ai unui catel sufocat de un lat???...eu da...am privit acum vreo 3 zile si de atunci nu mai am somn iar seara inainte de culcare lacrimez si amintesc in rugaciunile mele....un caine! E motivul pentru care multi iubitori de animale devin fanatici: pentru ca privesc in ochii disperati ai unui animal in suferinta...iar ei, neavand cuvinte sa ni se adreseze, ne transmit intreaga durere din priviri....oare de aceea astazi oamenii priveau in directia opusa?...hmm..lasitate cruda si nenorocita...te urasc!! Sunt si eu disperata...l-am vazut si am cazut dinnou in neputinta....am sunat acum 3 zile la acelasi domn Racila...raspunde elegant, politicos si...dispare in ceata ! ... Vreau sa vina apocalipsa !...nu, nu glumesc...oare chiar nu ma aude nimeni?...cateva persoane care au vazut catelul, plang neputincioase.....astazi m-a cautat la scoala o doamna....plangea si-mi povestea despre catelul care nu vrea sa moara !!!!...abia m-am putut abtine si eu....parca suntem paralizati de neputinta si nu avem decat lacrimi sa plangem....vin sarbatorile....iar pe strazile moinestiului merge agale, clatinandu-se intr-o cruda agonie, un catel cu o sarma atarnand pana la pamant !...e fricos, abia am reusit sa-i fac aceste poze...m-a privit tulburat cu ochii rosii, injectati de sufocare....are capul aplecat si greu...gatul e umflat iar blana din jurul sarmei e uda....de sange coagulat si puroi....dar catelul nu vrea sa moara....nu poate...probabil se gandeste cati nemernici bipezi vor mai trece pe langa chinul lui atat de indiferenti !?....si stiti ce e mai grav?...ca oamenii s-au obisnuit deja cu durerea lui si nu mai reactioneaza...hmm...imunitate la durere...da, asta ne trebuie....oare de ce ei simt asa?....oare de ce eu simt asa?...ce bine e sa nu te doara suferinta celorlalti !

si acum ce ma fac?....am dat atatea telefoane...nimeni nu se implica.... nu vreau sa le comentez motivele ! Un singur lucru stiu: si durerea si bucuria ce o pricinuim celorlalti , ni se va intoarce....insutit !

ne prefacem sau chiar nu ne pasa !!??


cu capul plecat mereu...ca la o condamnare !

Este cutremurator ce ai scris si situatia in care se afla acel catel si cine stie cati mai sunt ca el. Poate ar fi mai bine sa iei legatura cu un veterinar, si impreuna cu el sa incercati sa il prindeti si sa ii faca doctorul o injectie pentru anestezie . Sau in mancarica sa ii puneti un somnifer, dar neaparat supravegheat dupa aceea , sa nu il pierdeti ca cine stie pe unde adoarme dupa aceea . Asa poate ar avea si el sanse sa fie tratat de medic.

Daca ar avea un stapan ar arata alfel.!

cea mai mare problema ar fi, printre altele, ca eu nu locuiesc in moinesti...nu-l cunosc "personal" si nici nu ma cunoaste...deci, nu stiu cam care ar fi teritoriul lui pe unde "activeaza", si, in caz ca as reusi sa aduc o echipa pentru a-l prinde, n-as fi sigura ca atunci cand aceasta ar sosi, as mai gasi catelul...iar persoane dornice sa sprijine "actiunea" nu se gasesc prea des (am vorbit la telefon si cu doamna de la asociatia din comanesti...au arma si prinzatori, dar mi-a spus ca nu poate iesi cu arma din localitate ! )...asa ca...nu-mi ramane decat sa ma gandesc la el cu...disperare si desnadejde....e cumplit de frig, iar el agonizeaza pe undeva, nelasandu-ne sa-l ajutam...de altfel, nici nu l-am mai vazut zilele astea !

cum spuneam....o rugaciune si pentru amaratul de el...poate functioneaza !