ASOCIATIA''CAMARAD'' DARMANESTI

''PRIETENII NOSTRI CAINII NU NE PROVOACA SUFERINTA DECAT ATUNCI CAND MOR''(BLAISE PASCAL)

Nu prea inteleg ce-i cu asta!

Eu cred ca inteleg: avem noi prieteni in Darmanesti despre care vom afla mai multe, curand...Ii uram Marianei Milea un calduros BINE-AI VENIT! pe forumul nostru si asteptam fotografii si vesti despre protejatii ei cu 4 labute.

nici eu.... desi banuiesc faptul ca nu e mariana milea, ci poate o cunostinta a inscris-o, urmand ca apoi dansa sa ne vorbeasca despre adapostul din darmanesti !

oricum, citatul e dragut, nu?

Si adevarat...(citatul) Dar cred ca ar trebui deschis un topic nou la locul potrivit, alaturi de Carmen, Adriana, Cornelia etc.

Trebuie deschis pe foru nu aici.Deabea astept sa o cunosc si sa-i urez BUN VENIT LA NOI!

WAU...Imi plac tarcurile mari! Animalutele astea si OAMENII care le ingrijesc merita ajutorul nostru! Parerea mea! Uitati-va la cainii liberi ce fericiti sunt...Mai ca l-as trimite si eu pe BOBO in tabara acolo. NU vrea! A zis sa mergem impreuna in vacanta, la anul...

da, zona e superba iar cateii (cel putin cei din poze !!) par fericiti....insa mai avem !

aceste 2 imagini m-au impresionat tare mult....cateii au venit fuga, fuga la o mangaiere...din spate se vede venind si un blanos alb...



iata-l !

si o imagine mai putin...romantica...da, cateii astia au nevoie de sprijin !

si o imagine mai putin...romantica...da, cateii astia au nevoie de sprijin !

Cati catelusi speram ca la anul sa facem si noi o excursie la un adapost de catelusi!!

Eu am vazut cateva adaposturi in Romania...Dar acesta este cel mai ...nu pot spune "frumos" dar pot spune "aerisit". Cu un pic de ajutor, cu o basculanta de pietris si o sponsorizare GOZH viata poate deveni mai roz pentru cei care traiesc sau muncesc acolo.

cam atat cu pozele, deocamdata !!!

de acum, doamna milea, dumneavoastra va revine puterea de a scrie cate ceva despre adapost !! : de cand este infiintat, cati catei are...etc. !

Cea mai adanca consideratie pentru cei care au facut acest adapost.
FELICITARI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Foarte incapator foarte frumos!

Cum ma numesc eu conteaza mai putin,dar ce pot sa spun este ca eu sunt purtatoarea de cuvant a multor necuvantatoare,mai pe scurt reprezint asociatia Camarad din Darmanesti,Bacau.
Povestea este mai lunga dar incerc sa o comprim spunandu-va ca aceasta dorinta de a ajuta fiintele lasate de D-zeu la mila noastra dainuie de cand eram copil.
Din pacate dupa Revolutie numarul animalutzelor ajunse in strada fara adapost ,a devenit de necontrolat.
Am crezut ca luand cu mine acasa pe toate animalutzele ce imi ieseau in cale ,pot sa contribui cu o picatura la alinarea suferintei lor.
In timp numarul lor a crescut atat de mult incat curtea si casa mea au devenit neicapatoare.
M-am vazut nevoita ca pe un teren proprietate personala sa inprovizez un asa zis adapost.
Acum sunt nevoita sa recunosc ca sunt coplesita si trebuie sa strig dupa ajutor. Eu sper din tot sufletul sa fiu auzita de toti cei care incearca fiecare dupa puterile lui sa ajute aceste fiinte care repet au fost lasate de D-zeu la mila noastra.

Eu nu am fost niciodata la un adapost!

sigur, "boala" de a-i aduna o cam avem toti de pe aici...ne abtinem eroic, insa, pentru ca nu avem spatiu unde sa-i ingrijim...

cate animale sunt in total pe plaiurile acelea minunate???...aveti si pisici?

Nu cred ca au si pisici!

My name matters less, but what I want to say is that I am a spokeswoman for a lot of pets , more briefly, I represent “Camarad “ Association from Dărmăneşti town, Bacău county.
The story is longer, but I try to compress it, telling you that I have this yearning for helping these beings that God created since I have been a child.
Unfortunately, after the Revolution of 22 December 1989, the number of strays became uncontrollable.
I thought that taking home the abandoned animals I could alleviate their suffering, but in time their number increased more and more and my yard and my house became too small for so many animals.
So, I had to improvise a so-called shelter for these animals on my personal land , but now I must admit that I am overwhelmed and I have to cry for help!
I hope with all my heart to be heard by all those who try to help according to their personal possibilities these beings, that, I would like to repeat, God created and left them at our mercy.