s-a dus si Cutzica !!

deci nu stiu cat mai indur blestemul asta al animalutzelor mele...pisicile disparute, iar cutzica mi-a murit in curte...vroiam s-o duc la sterilizare saptamana asta si s-o pun pe adoptii...avea cam 6 luni de acum....

cu 2 zile in urma a devenit apatica si nu mai manca...mi-am spus ca e o indigestie sau caldura e de vina...ieri insa era mai ametita, dar am vazut-o band apa..."isi revine !" mi-am zis...dar aseara cand am ajuns acasa facea "scaune" cu sange...de fapt era numaii sange...iar boticul era plin de bale...am simtit ca lesin...trecuse de 7.iar la vet era inchis...

simt ca ma sufoc ...azi noapte mi-a fost rau...m-am trezit si am iesit la o gura de aer, afara...deodata, o faptura albicioasa, mica, se apropia parca plutind...of, of...Cutzica mea....a venit impleticindu-se , ca o muribunda...a stat alaturi de mine...stia ce inseamna sa te simti rau....mi-am dorit sa se faca mai repede dimineata sa mergem la vet...parca minutele se oprisera...nu tineu cu noi...

dimineata am sunat vetul...am presupus o otravire dar vetul a spus ca e mai curand...parvoviroza...si deci e prea tarziu sa se mai faca ceva !!! ...m-am imbracat repede , macar pentru...eutanasiere micutei...deja mustele se asezau pe ea , urmand s-o umple de viermi...cand am iesit, deja era prea tarziu...

SAracutza de ea,la fel adoptasem si eu un catel acum vreo 2 ani si tot de aceasta boala murise.
Fiti tare o sa vedeti ca treceti peste toate cu ajutorul divinitatii supreme,o sa va dea El putere sa treceti,peste toate.Asa este si va cred ca inima e franta,dar trebuie sa luptam,orice sut in fund e un pas inainte nu?
Asta ar trebuii sa ne incurajeze sa adoptam animalutze cat mai multe,dar fara teama ca si acelea vor muri.

trist ...alte cuvinte sunt de prisos

micuta mea cu vreo ora inainte de a "pleca"...n-am sa uit niciodata tristetea aceea imensa, din priviri...neputinta...nu mai putea nici sa se ridice ...era uda toata la gura si la fundulet iar mustele deja roiau in jurul ei...m-am imbracat repede sa plec, dar...nu m-a asteptat...

din pacate, silviu, unii din noi am pierdut multe animalute pentru care am luptat...nu ne permitem luxul sa suferim prea mult la fiecare din ele... ce ne-am face de fiecare data !?..si-asa, amintindu-mi ultima ei privire, ma ia cu lesin...incerc insa sa ma gandesc la altceva...

offff domane doamne, nu se mai termina odata.atat suferinta , atata chin, atata dorinta din partea noastra de a le fi bine, de a le gasi o casuta permanenta ((.mi-au dat lacrimile ioana, sunt alaturi de tine si iti inteleg perfect suferinta.tare e urata boala aceasta , eu am avut doar un singur catel, a fost surioara celor doi catei ramasi la mine, eu am reusit sa ajung cu ea la vet dar nici asa nu a supravietuit, dupa doua zile a decis sa plece:(

Cand un animal drag tie iti moare despartirea e grea,la fel si cu oamenii,dar cand adoptam un alt animal putem observa ca are acelasi comportament ca si cel mort,Dumnezeu vrand sa ne arate ca defapt el tine la noi si ne trimite un alt sufletel ca sa ne consoleze.
Am avu eu primul papagal facut cadou de mama si am luat papa bun ptr el de la vet si mi-a dat seminte cu o concentratie prea mare de miere,a facut diaree si a murit.
Avea un comportament extrem de bland,cand ii spuneam pupa Coco pe mama,venea pe umar se juca in par,ma pupa,dadea din cap ca rockerii si multe altele.Atunci am zis ca mi se pune pe suflet cand am vazut ca a murit.
In fine, am luat al2-lea papagal si am observat ca exact cum a fost primul era si al 2-lea, aceleasi trasaturi si aceeasi blandete.
Astea sunt niste minuni de care ma minunez continuu,Dumnezeu este cu noi si ne ajuta sa trecem peste tot.

Nu stiiu cum rezistati sa pierdeti atati prieteni,Si eu la viatza mea am avut multe animalute ,tatal meu Dumnezeul sa-l ierte mi-a adus catei,pisicute,iepurasi ,soricei dar dupa 4 sau 6 luni ii dadea la tara la prieteni de-ai lui si nu intelegeam de ce si erm tare suparat dar imi trecea acum decand cu tomitza il inteleg perfec ..nu vrea sa ma atasez tare de ele sa nu sufar mai tarziu

Era asa de frumoasa si draguta saracuta.Tuturor li se va intampla asa ceva trebuie sa fim puternici dar sa nu le uitam niciodata...

silviu, NU avem de ales !!...probabil ca puterea de a suporta o primim atunci cand ne gandim ca locul ramas liber va fi ocupat de alt animalut ce-l vom salva ...

ne consolam cu ideea ca toate animalutele pleaca...de fapt toti VOM pleca..dar pana plecam sa ne fecm datoria de OAMENI...sa incercam sa facem cat mai mult bine pe pamantul asta obosit...

Mai bine de atat nu puteati sa o spuneti!!

Nu am avut puterea sa intru pe acest topic pina acum,sa nu pling,dar acum doua zile si eu am pierdut o fiinta draga,o pisica salvata anul trecut dintr-un cimitir unde plingea de foame.Era o pisica deosebita,poate in alta viata a fost o printesa,ca nu vroia sa manince din acelasi castron cu ceilalti pisici,se uita la mine si mieuna ca si cum vroia sa vorbeasca.Nu prea agrea pisicile in general insa se juca si se rasfata si ea,ii pusesem numele Margareta,nu m-am gindit la o regina anume,ci la bunica ca o luasem din preajma crucii ei si o ironizam acasa ca i-am adus pisica care ii pazea crucea...luna asta,de cind s-a lasat caldura peste oras in camera mea plina de pisici atmosfera a devenit f.calda,asa ca tin un geam intredeschis ca nu am ventilator.Geamul are 1 m si jumatate inaltime,iar pisicutii mici nu pot sari pe el,dar 3 din pisicile mari au iesit prin el si le-am lasat sa iasa in curte ca nu ma mai intelegeam cu ele.Ea insa iesea si in strada,ma uitam dupa ea si aveam incredere ca e atenta la masini,insa un ghinion sau poate destinul a vrut ca acum doua zile,dupa ce ma bucurasem ca am reusit sa scot o pisicuta ascunsa in motorul unei masini si am adus-o acasa,la citeva minute biata mea pisica a iesit pe geam si am fost ocupata cu cea noua,si abia seara m-am ingrijorat ca nu mai vine insa cind am iesit sa o caut am gasit-o moarta, sub rotile unei masini...ce ironie cruda ca am salvat una de masina ca sa pierd alta...si unul din motani nu s-a mai intors din acea seara,poate l-au fugarit cainii si s-a speriat,nu vreau sa ma gindesc ca a ajuns rau.Acum incerc sa ma concentrez sa salvez o alta pisicuta cu rinotraheita,culeasa acum 10 zile de la un bloc,nu va pot spune cit ma chinui sa o tin in viata,cu ce costuri,si cum face totusi colacei...nu vreau sa ramina si ea o amintire asa ca doresc sa lupt acum si ptr.ea...
Si un sfat in caz ca nu stii,yoana,daca vei mai aduce pui de catel:virusul parvovirozei ramine in pamint doi ani,asa ca daca mai aduci un catel intii trebuie vaccinat si dupa 2 sapt.poate fi scos in curte.Am avut si eu catelusa cu parvoviroza anul trecut,insa am reusit sa o salvez si sa o dau spre adoptie,sper sa fie bine unde e acum...

O veste proasta,dar bine ca ai salvat alta. mult succes cu cealalta o sa fie bine

Trebuie sa ne obisnuim cu lucrurile rele pentru ca apar foarte des.