catel-catel , apare in mod absolut original, direct pe...."animalute adoptate" !!!
si asta pentru ca micutzul a reusit sa plece la casuta lui, mai inainte de a-l aseza frumos pe "adoptii" .
si povestea lui...deja ne-am obisnuit...
cand am trecut spre serviciu, ei nu erau...cand m-am intors insa....o gramajoara mare de catei, la marginea drumului: 4 puiuti si 3 adulti de talie mica...stateau toti gramajoara, unii inaltii, tremurand si privind agitati in jur, semn ca abia fusesera abandonati..am oprit instinctiv masina...mi s-a strans inima de durere, privindu-i neputincioasa...ma priveau si ei , plini de speranta...am clipit apasat ca sa-mi opresc lacrimile si...am plecat mai departe, apasand nervos acceleratia...asa, ca sa ma indepartez mai repede de acel cosmar....insa n-am putut sa uit...imaginea micutilor strans uniti, ca intr-o imbratisare a deznadejdii, ma urmarea pretutindeni....
si zi de zi, ii gaseam in acelasi loc, dar...din ce in ce mai putini...
incepeau sa dispara din ei.... unde?....probabil ca in lumea aceea despre care se vorbeste ca nu are suferinta...acolo unde nu exista foame , sete, durere sau...abandon !....opream, deschideam geamul si le aruncam paine...n-am sa uit niciodata...cand am aruncat spre unul din ei, probabil mamica puiutilor, a fugit atat de spreriata, incat n-am putut decat sa-mi imaginez ce fel de viata dusese inainte !
si zi de zi, au "plecat" ...mai ramasesera ei...o fetita si-un baietel..ii vedeam mereu impreuna, dormind imbratisati ca niste orfani fara de speranta...uneori coborau singurei de pe deal...probabil fusesera dupa ceva de mancare...atunci m-am decis sa-i iau...am coborat cateva zile sa-i prind si purtam zilnic transportorul dupa mine...insa n-am reusit...micutiii veneau disperati la papa, insa nu stateau sa-i ating...le vorbeam bland dar erau prea speriati....
istorioara trista continua...micuta alba, era lătrăcioasă...ma gandeam ca va fi un catel bun de paza si va multumi un stapan ce ar fi avut nevoie de-un asa catel..acum latra in lumea de dincolo...
dupa ce i-am dat papa, ea a fugit cu bucatica de paine pe partea cealalta pentru a o manca linistita...cineva mi-a spus ca la scurt timp, a fost zdorbita de o masina...
incepusem sa ma nelinistesc ...mai ramasese un micutz...nu stiu ce sanse avea...opream mereu disperata ca nu puteam pune mana pe un ghemotoc de catel...ii vroiam doar binele si el nu intelegea...pana intr-o zi, cand o masina trecea si am vazut ca tinerii din ea, ma priveau zambind si incetinisera ...le-am facut semn si i-am rugat sa ma ajute...
iata si rodul muncii, dupa o alergare cu peripetii pe dealuri si prin santuri !!
ajuns acasa, Mica-randunica mea cea curioasa, analiza cu atentie "investitia" !!
Acasa 
