Adoptiile din Romania in strainatate

Daca cineva ne poate explica ne-ar fi de un real folos, care-i procedura pentru adoptiile de animale din Romania in alte tari.

Parerea mea este, ca marea problema a celor care salveaza pisici, caini, ii ingrijesc, cheltuie o groaza de bani cu veterinarul, cu medicamentele, etc. iar ulterior nu reusesc sa le dea spre adoptie.

Astfel ca animalele se tot aduna, la un moment dat resursele financiare se termina, dar sufletul nu-i lasa sa salveze alte si alte animalutze gasite, de cele mai multe ori bolnave.

Daca o mare parte din aceste animale ar putea fi date spre adoptie in strainatate, eu am convingerea ca am fi mult mai multi care ne-am implica efectiv.

De aceea cred ca ar fi oportuna un topik in care sa avem aceste informatii. Informatii exacte, clare, la obiect.

Nimeni din strainatate nu va adopta animale de la persoane private. Adoptiile se fac de regula prin asociatii de protectie a animalelor. Animalele date spre adoptie au nevoie de un carnet de sanatate cu vaccinurile necesare iar cand ajung de exemplu in Germania sunt preluate in carantina. Pentru mine situatia unei D-ne Miu sau chiar a Adrianei mi se par lipsite de sanse. Interesul primar ar fi de a gasi o asociatie de protectie a animalelor care sa poata prelua periodic animale pentru adoptie. Si aici este Cristina Lapis de la MDP in mare avantaj: a reusit sa-si face o retea de asociatii in Germania care preiau animale pentru adoptie. Eu pot pune la dispozitie lisra tuturor Asociatilor de protectie a animalelor din Germania iar apoi cineva trebuie sa scrie un mail de ajutor spre fiecare poate cu poze; cine stie, poate se ofera vreuna sa ajute!

cam asta-i spuneam si eu oanei....e nevoie de fapt de 2 asociatii....una, aici in tara, care sa "exporte" animalele cu acte in regula,( carnet de sanatate, microcip) iar alta in tara de destinatie, care sa "importe" si sa aiba in continuare evidenta animalutelor sosite....

... ei si cum ramane? va trimit lista de contacte pentru o actiune de contactare a asociatiilor din Germania?

In linkul alaturat planul de vaccinuri la caini:
http://www.hunde-welpen.de/gesundheit/impfplan.htm, in limba germana din pacate;

Cred ca nu e prea greu sa va dati seama ca in functie de varsta cainelui cam ce-i trebuie pentru o calatorie in occident. Cam scump si daca ma gandesc la cati caini are fiecare dintre doamnele noastre cu suflet mare, poate ar tebui sa ne gandit cati bani le-ar trebui ca sa-i vaccineze pe draguti.

Imi pare rau dar voi sunteti acolo si ar trebui sa aflati daca nu exista nici o posibilitate de a primi subventii de la stat pentru actiuni de genul asta. Nimeni dintre noi nu are puterea financiara sa suporte astfel de actiuni iar donatii pentru caini in Romania, la ora asta cand Base vrea sa puna impozit pe pensii, suna ca o blasfemie.

Deci: care-i "planu' de bataie" ?

Oare cat inseamna "tradus" in bani aceste vaccinuri, carte de sanatate, "tot pachetul" ... ca un animal sa poata fi dat spre adoptie in strainatate.

Din pura curiozitate. Nu de altceva dar macar sa ne dam seama daca chiar ar exista sau nu o infima posibilitate de a face ceva.

Cred ca sunteti de acord cu mine ca intre a dori sa ajuti si situatia reala este o imensa diferenta si uneori e chiar imposibil. Oricat ti-ai dori, oricat ai suferi pentru fiecare caz despre care afli, situatia este de multe ori fara iesire.

Cel putin mie momentan asa mi se pare:

-statul nu are bani pentru subventii
-oamenii nu au bani pentru donatii
-persoanele juridice nu se implica, sau cel putin eu una nu am auzit de asa ceva ...

-adoptii in Romania, nu am convingerea ca are prea mare "avant"
-adoptii in strainatate costa un sac de bani ... si trebuie sa cunosti limbi straine sa te poti intelege cu acei oameni ...

si atunci ce ramane ?, cate un om cu un suflet multe prea mare "aduna" aceste animale, se inlgobeaza peste masura in cheltuieli, nu mai vorbesc ca renunta complet la propria viata, ca sa aiba grija lor ... nu vreau sa fiu inteleasa gresit dar nu asta ar trebui sa fie solutia ...

dar oare care ar putea fi ???

eu una pe moment nu vad nicio solutie ...

Chiar ma gandeam zilele trecute, sa zicem printr-un absurd ca ai un teren, iti faci un ONG, construiesti un adapost pe el, (habar n-am din ce bani ...), dar si pentru functionarea ei lunara ai nevoie de un sac de bani, cele pentru animale dar si cele administrative ... de unde ??? ce garantie ai ca maine animalele nu-ti mor de foame ca ti s-au terminat banii ???

Poate sunt picata de CER dar asemenea adaposturi chiar exista la noi in Romania ?, in afara de cea a dnei Cristina Lapis ?.

Sunt doar cateva ganduri care ma tot framanta ... si nici macar nu pot fi suparata ca lumea nu se implica, poate doar trista si indurerata la cate animale sufera in tara asta.

Nu vreau sa descurajez pe nimeni, dar sa vorbim despre cazul concret al catelului de la Piatra Scrisa: acest caine este bolnav de demodecie; pentru a fi sigura ca va ajunge la mine si nu va fi eutanasiat am donat 150 € la inceput. Dupa ce a ajuns la mine m-a costat primul tratament 400 €. Dupa o luna boala a revenit: alti 300 €. Saptamana viitoare ma duc cu el la o clinica sa vad ce se poate face pentru ca dupa toti banii dati nu vad nici o ameliorare. La asta se adauga costurile zilnice: mancare, vitamine, etc. Nu mai vorbim de faptul ca ne-a schimbat masiv viata: musca, nu este obisnuit cu lesa, isi face nevoile in casa daca nu esti atent.

Eu m-am hotarat sa ma adaptez nevoilor lui dar problema pentru altii ramane cea financiara.
Acest caine nu va putea fi vaccinat decat dupa completa vindecare a demodeciei; asta inseamna ca abia atunci voi putea merge cu el pe strada fara sa risc ca alti caini sa ia aceasta boala.

In perioada din Romania cainele asta a avut si jigodie; deci inca un motiv de ingrijorare pentru efectele pe care s-ar putea sa apara mai tarziu. Si ... cireasa de pe tort: probabil ca intr-o luna sau doua va intra in calduri: nu pot s-o sterilizez de prima data pentru ca, asa spun specialisti, nu se maturizeaza pe deplin; deci trebuie sa astept iar cand va fi cazul sterilizarea costa 250 €.

Cazul meu este un exemplu pentru costurile care apar daca cineva doreste sa adopte un animal.
... si in afara de costuri de ce sa nu vorbim de RESPONSABILITATE; un animal nu il ai doar pentru "vreme buna" iar la primul conflict ii dai drumul pe strada.

Si ca sa sumarizam; cam asta trebuie pentru a intretine un animal:
- bani
- rabdare
- educatie/responsabilitate.

Si acum sa revenim: care este diferenta de trai inainte/dupa a animalelor adoptate de doamnele noatre: ca nu mai sunt in pericol de a fi calcate de masini!

Atata timp cat venitul este de 200 RON din ce sa hraneasca o ceata de animale?
... si animalele astea mananca zilnic! Un ajutor de la unul sau de la altul este dat o data sau de doua ori, dar apoi?

Cristina Lapis munceste de 15 ani pentru statutul pe care-l are astazi. Pentru mancarea zilnica
si-a infiintat locuri de colectare in piete si super marketuri. Si in afara de asta are si sprijinul celor mai mari asociatii internationale de protectie a animalelor, apare la televizor si organizeaza actiuni mediatizate. Daca in Romania va dori cineva sa faca ceva pentru animale atunci CL este singura in masura sa dea sfaturi.

Eu am vazut cum functioneaza protectia animalelor in Germania iar CL este singura care are un model asemanator.

Intr-un alt topic spuneam ca o protectie a animalelor nu poate exista fara o educatie corespunzatoare. Romanul si-a pierdut respectul fata de animale ( lasand la o parte ca si-a pierdut respectul pentru orice valoare reala). ...si in afara de asta unde poate tine un roman un animal? in apartamentele lui Laie de 30 m² impreuna cu inca vreo 3 generatii?

Parerea mea este ca Romania nu este inca atat de evoluata pentru a-si proteja animalele.

hmm...pai romania e populata de romani!...iar romanii care iubesc animalele fac pur si simplu abstractie de tara in care traiesc, de "puternicii" de pe sus care au uitat ca au pornit de jos, si...trecem la treaba pe cont propriu! uite -asa!..intram frumos pe situri, bloguri, forumuri, discutam, citim, ne informam, si trecem la actiune, invatand de la altii, care si ei la randul lor au fost invataceii unora mai cititi decat ei...la inceput suntem stangaci, reticenti, ne mai impiedicam, insa, fiindca nu avem de ales si suntem autodidacti, actionam "dupa ureche" pana vom deveni profesionisti! ...insa eu cred ca suntem abia la inceputul acestui tip de efort, dar incet, incet, vom da inainte....personal nu am asteptari mari, ca nici dezamagirile sa nu fie pe masura...si astfel, atunci cand asistam la esecuri, suferinta din inima e mai temperata...

si, nu uitati, ca fiecare sufletel salvat, e un pas inainte!...imi place sa privesc jumatatea plina a paharului, acea parte care incurajeaza si ma impinge spre o noua incercare...

OK, corect, ca de-aia ne pierdem timpul pe-aici pentru ca ne ocupam cu jumatatea plina! Intrebarea este ce mananca astazi animalele d-nei Miu ca iarasi mor de foame. Ultimii 200 € au tinut-o vreo 2 saptamani! Si nici o speranta in vizor ca eu luna asta m-am ocupat de medicamente!

Deci intre idealism si stomac e o distanta apreciabila!

Ce nu-nteleg eu este incapacitatea asta de comunicare cu altii care stiu mai bine. Sau pe romaneste, a incercat cineva un dialog cu MDP sau cu organizatiile germane din Romania?

Sorry dar sa polemizam despre psihologia persoanelor care urasc animalele sau alte baliverne de genul asta mi se pare relativ deplasat in contextul asta.

Am incercat sa stabilesc o legatura cu Tierheim-ul dim München. Eu nu pot vorbi decat in numele unor persoane private din Romania care n-au nici o credibilitate ( imi pare rau dar asa sunt vazute lucrurile de afara). D-nul de la Tierheim-ul din München este roman de-al nostru si pana anul asta a avut un contract cu Ploiestiul: lua cam odata pe trimestru cate 30 de caini. In martie contractul asta a luat sfarsit. Poate n-ar fi rau daca una dintre persoanele "afectate" ar vorbi direct cu el. Pentru informatii stau la dispozitie.

baliverne??? emi, draga, poate de cand locuiesti "inafara", ai cam uitat sensul cuvintelor romanesti... dex-ul mentioneaza ca <baliverne> inseamna "cuvinte goale"...adica, cuvinte care nu sunt acoperite prin fapte....chiar cred ca nu se refera la nimeni, cel putin de pe aici...pana si filosofiile lui econinja, inafara faptului ca sunt putin cam "nevrotice", pornesc in fond, din propriul sau exemplu: veganismul pe care-l practica, si care face mai mult decat 100 de forumuri, si mai mult decat 1000 de adoptii.....

in rest, fiecare se straduieste enorm, pentru posibilitatile pe care le are....si fiecare, deasemenea, actioneaza in felul sau, original si total diferit de celalalt dar in acelasi timp, atat de necesar...e nevoie de fiecare din noi, ca sa alcatuim o echipa....si, probabil, da....atunci cand lipsurile ne epuizeaza entuziasmul, mai apelam la cuvinte...iar faptele mai iau o pauza!

si ca sa vorbim vorbe mai concrete....spune te rog, d-l roman despre care aminteai, face contracte doar cu ong uri?....dar daca ong ul respectiv nu are adapost(inca)?

nu pot sa-ti dau amanunte dar atat d-nul cat si d-na sunt angajatii Tierheim-ului München.
D-nul se ocupa in special de cazurile animalelor maltratate. Daca vrei o sun maine pe d-na si o intreb cum se poate lua legatura cu sotul ei.

M-am tot gandit daca sa reactionez la "dragalaseniile" ce mi le scrii; ei bine da, am sa-ti raspund:
- locuitul asta "inafara" l-am mai auzit si de la altii dar se numea n-ai "mancat salam de soia".
Faptul ca locuiesc "inafara" mi-a oferit marea sansa de a vedea lucrurile obiectiv; despre celelalte "avantaje" ale vietii printre straini nu e aici locul sa polemizam;

- punerea ta la punct banuiesc ca e o "deformatie" profesionala ( trebuie sa mentionez aici ca si eu "detin" aceeasi profesie ca si tine, pe care am practicat-o inainte de a pleca "inafara" si cunosc diversele sechele ale meseriei) iar DEX-ul il cunosc atat de bine cat poate fi cunoscut de o persoana fara veleitati artistice;

- respect convingerile vegane ale lui "econija" dar nu sunt de acord cu diversele argumente prezentate in expunerea sa; si inca un amanunt: veganismul are si o latura psihologica ce propaga toleranta, iar articolul pomenit mai sus musteste de ura. Pe de alta parte nu putem fi toti Gandhi (chiar daca Gandhi era "doar" vegetarian)!!!!!!!!!!!!!!!!!

Cat despre gradul de frustrare al celor ce se ocupa intens cu tema asta: da, sunt de acord cu tine: e greu sa te lupti cu ignoranta si cu lipsurile! Este absolut grozav cum oamenii simpli sau hotarat sa devina activi si sa ia singuri in mana situatiile astea disperate; discutia initiala era, ce se intampla cu omul si animalele lui cand omul nu le mai poate hrani: si aici parese ca nimeni nu a gasit un raspuns.

Sper ca balivernele balivernate aici nu vor duce la o blocare a userului meu pe acest forum!!

Dragele mele,

Nu cred ca e cazul sa ajungem asa departe ...

Scopul forumurilor este tocmai aceea de a ne expune parerile, ideile, indiferent daca ele sunt acceptate sau nu de ceilalti.

Si e bine ca avem ocazia sa ne expunem parerile, sa discutam, sa polemizam. Atatia ani am tacut ... nu ?.

Toti cei care suntem pe acest forum, iubim animalele intr-o masura sau alta, suntem capabili sa ajutam intr-o masura sau alta, ne implicam intr-o masura sau alta, si asta e cel mai important lucru, nu ???, hai sa nu suparam, hai sa nu ne suparam ...

ei, doroty, si tu...cine-i, draga mea suparat/a????...emi, nu e supart/a...asa e el/ea.... ..eu, nici atat!...singura suparare a fost cand mi-am gasit catelusele de pe strada otravite...in rest, asa suntem noi...total diferiti, fiecare cu stilul sau...unii sunt mai "infipti", mai incisivi dar in acelasi tp., prin genul "direct" de a trata lucrurile, sunt si promti in luarea deciziilor...altii sunt mai meditativi, dar chiar daca nu lucreaza pt a schimba lumea, se straduiesc sa se schimbe pe ei insisi...altii nu vorbesc prea mult, par mai ursuzi, dar actioneaza...altii incearca sa impace cuvantul cu fapta printr-o abordare delicata...ma rog...fiecare cu genul lui, INSA ce e important, e ca echipa are nevoie de toti!....nici NU TREBUIE sa fim toi la fel...

in ceea ce priveste subiectul despre d-l respectiv...cu ce ne-ar putea sprijini, emi???....pe mine ma intereseaza, de ex. orice fel de mana de care m-as putea agata , intr-o eventuala colaborare cu primaria...citeste, te rog, topicul de moinesti...de multe ori ma gandeam ca incerc sa sprijin cauza "virtual", insa pe strazile din fata casei mele alearga dezorientati si infometati, catei abandonati...ca pe toate strazile, de altfel....uciderea cateluselor de care m-am ocupat personal, m-a determinat, insa sa ma implic si local....primarul spune ca are aceleasi idealuri cu mine, insa are nevoie de sprijin...deci...daca chiar il vad hotarat si interesat sa rezolve ceva, as avea nevoie de orice tip de ajutor, din partea oricui....

daca imi raspunzi, te-as ruga, emi, s-o faci pe topicul de "moinesti"....sau pe mail, cum vrei..poate, intr-o zi ii voi trimite si lui linkul ...

Legat de acest subiect a raspuns Emingrantul Ion pe topicul


https://animalutze.catsboard.com/forum-f1/sa-protejam-animalele-din-municipiul-moinesti-t1.htm


Am copiat si aici mesajul intrucat are legatura directa cu subiectul pronit pe acest topic si sunt de un real folos:


Contactul meu de la Tierheim-ul München este:
D-na Annamaria Cotofana
0049-89-92100023

Nu stiu cum sa facem; sa vorbesc eu cu ea sau incerci tu direct. Ea nu prea are puterea de a lua astfel de decizii dar sotul ei cred ca poate influenta conducerea heim-ului.

Si aici link-ul tuturor Tierheim-urilor din Germania ordonate in functie de codul postal ( de exemplu cod care incepe cu 8... este in zona München).
http://www.tierheim-liste.de/

Poate te gandesti cine ne-ar putea scrie un mail care sa-i miste pana la lacrimi si sa ataseze vreo cateva poze.
Eu pot bineinteles sa traduc daca e nevoie.

A, da, uitasem esentialul: ideea este ca acesta Tierheim-uri sa preia in mod regulat cativa dintre protejatii nostrii. Astfel ei ar avea o sansa de a fi adoptati iar doamnele noastre ar putea lua alti nenorociti in grija.