Catelul de la Piatra Scrisa

Am reinceput aici un subiect inchis pe ecosapiens si anume "Pui de caine acoperit de scabie 100 %" postat de Dorotea. Urmeaza pozele si informatii despre evolutie.

ai reusit sa dai de dorotea???...daca nu, ii voi cere lui parausanu adresa ei de mail...sa vad de mi-o va da!!!
s-ar bucura enorm sa-i vada evolutia!!!

te descurci sa pui poze?...du-te pe "gazduieste o imagine", apoi inregistreaza aici adresa de forum ce-ti va apare sub imagine, in coloana din stg.

Am aflat despre acest forum !!!, datorita Emigrantului Ion. Multumesc.

Astept vesti despre catelul salvat.

O sa urmaresc de-acum forumul.

Azi am trecut iar pe la Piatra Scrisa. Am "inventariat" toti cainii ... e dezastru acolo, ca de altfel peste tot:
-am identificat parintii catzelului salvat: tatal, un mascul alb, si mama care si ea are probleme de piele, dar nu atat de ingrozitoare cum avea puiul ( de aici deductia ca ar fi mama catzelului), pe deasupra se vede evident ca alapteaza sau a alaptat recent;
-am mai identificat o pereche: o femela, neagra care si ea ori alapteaza ori a alaptat recent; un mascul, un caine cafeniu;
-un alt caine, extrem de frumos, cu bundita cafenie, foarte bland si prietenos, banuisesc ca e mascul, pe care eu l-am vazut cand deja pornea autocarul; colegele de excursie mi-au spus ca are piciorul din spate dreapta intoarsa, probabil saraca o fi suferit un accident si i s-a sudat (sau nu) piciorul invers.
Pui nu am vazut in zona.
Toti cei cinci caini, sunt extrem de slabe.
Dar cred ca nu va spun o noutate cu situatia dezastruoasa in care se afla aceste animale;
Maine revin cu fotografii.

buna, dorotea...si bine ai venit pe aici....tu stai in apropierea taramului blestemat????.....daca te straduiesti sa-i ajuti pe mititei, cred ca violeta iti poate fi alaturi cu cate ceva de la gerda..intra pe topicul "pentru toate animalutele"..ideea e ca suntem aici din multe zone ale tarii, cum spunea vio, si suntem pentru toate animalutele...si din judetul nostru, dar si si de peste hotarele locurilor natale...

pe 24 iunie micutul va veni la mine si eu ma ocup de tratamentul meu mai departe.

Yoana, multumesc pentru ajutorul de la primul meu mesaj in legatura cu catzelul;
iar Cristinei pentru gestul uman de a trata si adopta catzelul.
N-am cuvinte sa va spun ce bucuroasa sunt.

De altfel tot grupul cu care am vazut bietul catzel, va transmite multumiri si va admira pentru ceea ce faceti.
Le-am povestit si lor deznodamantul fericit.

Dorotea a scris:

Yoana, multumesc pentru ajutorul de la primul meu mesaj in legatura cu catzelul;
iar Cristinei pentru gestul uman de a trata si adopta catzelul.
N-am cuvinte sa va spun ce bucuroasa sunt.

De altfel tot grupul cu care am vazut bietul catzel, va transmite multumiri si va admira pentru ceea ce faceti.
Le-am povestit si lor deznodamantul fericit.

Astazi SARA ( e fetita ) a ajuns la mine. Incerc sa atasez o poza

de acum vei fi terrrrribil de ocupata!

emi, pune si poze cu catelusa abia culeasa de pe drumurile romaniei noastre pitoresti!!!...eu le stiu, si schimbarea ei m-a socat...dar poate nu toti au vazut-o cum arata initial!...

norocoasa de ea!!.....ma bucur dar ma si intristez...cati catei nu si-ar dori si ei macr jumatate din sansa pe care a avut-o sara!

ce mai face insa catelusa cealalta???....tot tu te-ai implicat si in salvarea ei!

VAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAI , incredibil ce transformare !!!

Ma bucur din tot sufletul pentru SARA.

Ii doresc o viata minunata de-acum incolo, lucru de care nu ma indoiesc nici o secunda c-o va avea .

Sunt foarte foarte foarte fericita.

Multumesc inca odata tuturor celor implicati in salvarea ei.

Neaparat ar trebui postate si fotografiile initiale. E socanta diferenta ... merita vazute comparativ.

pentru comparatie, asa arata la început.

Ce a determinat starea catzelusei, avea totusi scabie cum am banuit ?, sau a fost doar o forma mai usoara de cadere a parului din cauza imunitatii scazute ?.
Ce a zis veterinarul ?.
Oricum acum cand o vad atat de schimbata nu mai are importanta, e doar o intrebare mai mult din curiozitate.

Dupa cate am vazut si eu pe Animal Planet, am inteles ca animalele cu blana alba: pisici, caini, au o sennibilitate la razele solare mult mai putenica, si de aici apar si multele probleme ale lor de piele; dar eu cand l-am vazut va dati seama ca numai la asta nu m-am gandit, mai ales ca se scarpina toata si isi musca pielea de pe labutza ... imediat m-am gandit la ce era mai grav, adica la scabie (raie).

Si acum imi dau lacrimile cand imi aduc aminte ce speriata s-a uitat la noi cand ne-am apropiat ... si ce privire disperata avea.

Doamne ! si ce bine arata acuma !!!

[quote="Dorotea"]Ce a determinat starea catzelusei, avea totusi scabie cum am banuit ?, sau a fost doar o forma mai usoara de cadere a parului din cauza imunitatii scazute ?.
Ce a zis veterinarul ?.
Oricum acum cand o vad atat de schimbata nu mai are importanta, e doar o intrebare mai mult din curiozitate.

Dupa cate am vazut si eu pe Animal Planet, am inteles ca animalele cu blana alba: pisici, caini, au o sennibilitate la razele solare mult mai putenica, si de aici apar si multele probleme ale lor de piele; dar eu cand l-am vazut va dati seama ca numai la asta nu m-am gandit, mai ales ca se scarpina toata si isi musca pielea de pe labutza ... imediat m-am gandit la ce era mai grav, adica la scabie (raie).

Si acum imi dau lacrimile cand imi aduc aminte ce speriata s-a uitat la noi cand ne-am apropiat ... si ce privire disperata avea.

Doamne ! si ce bine arata acuma !!!

Catelul are demodecie; o forma de raie care distruge radacina parului si duce la moarte.
MDP l-a tratat exemplar: cu antibiotice, vitamine si Ivomec iar de astazi este pentru 3 zile intr-o clinica din München unde i se vor face toate analizele si va primi ceva foarte eficient impotriva acestei boli. Se scarpina noaptea ingrozitor dar in rest este foarte vesela si jucausa. Dumineca viitoare vine o antrenoare de caini la noi acasa ca sa-mi arate cum sa-l invat sa faca pipi in gradina si alte lucruri elementare. M-as duce cu el la o scoala de caini dar cu infatisarea asta probabil ca nu m-ar primi.

CE SE MAI STIE DE CATELUSA DE LA FUNDENI??????????...cine stie, cred ca tot tu, emi!!....

vrem sa aflam daca si-a revenit, daca e adoptata, sau macar daca o iubeste cineva!!....si mai vrem si poze!!

mai, dar ce intuitie ai; asta seara am vizitat-o la Ortovet. S-a vindecat aproape complet, doar la ochi se vede ca are probleme. Din pacate n-am facut poze dar Dr. Gaita iar a facut o minune. Raluca spunea ca vrea s-o dea ea la adoptie ca sa stie pe mainile cui pica dupa viata grea ce a dus-o. Cand am vorbit cu Dr. Gaita mi-au dat lacrimile: e un om mare care se jeneaza cand ii faci complimente. Inchipuie-ti ca el mi-a multumit ca imi pasa cand de fapt el merita toate multumirile din lume ca trateaza animalele astea pe bani lui si pe timpul lui. IMPRESIONANT.

si la fel de impresionant este si ceea ce se petrece pe strazile Bucurestiului: lume nepasatoare, ignoranta care nici ca-i pasa de suferinta unui alt om dar mai de a unui caine.
Sunt 20 de ani de cand n-am mai fost in Bucuresti si au fost de ajuns 2 zile ca sa ma scarbesc pentru urmatorii 20 de ani. Este incredibil ca avem hoteluri cu pretentii de 5 stele care arunca zilnic resturi de mancare in valoare de sute de euro iar 10 m mai incolo cersesc batrani sau zac cainii nemancati.
Si cand te gandesti ca acu' 20 de ani eram suparati pe Brucan care zicea ca problema cea mai grea in Romania este schimbarea mentalitatii si ca vor trece 20 de ani pana la o astfel de schimbare. Au trecut cei 20 de ani si s-a dovedit ca Brucan n-avea dreptate: ne trebuie cel putin inca vreo 20!

Sara asa cum arata acum:

frumusica de ea....sa-ti traiasca!!

vezi, insa , ca privirea e tot trista??....greu se mai uita trecutul asta si cosmarele nu dispar usor...

mai are tratament, emi, sau e vindecata total ???....

wow , cate ati facut pentru acesti catelusi , nu pot sa cred ! Se pare ca exista si suflete mari si bune ca voi ! Eu sunt momentan pleacata din tara dar cand vin in octombrie vreau sa fac orice se poate ! Stau in Ploiesti . Va pup , sper ca Sara sa isi revina si sa fie mai bine !

hello, oany!....ti-am scris si pe "mp" dar iti voi transmite si aici, un "bine ai venit" !!!

Hello :X:X ms
Sincer acum nu ma mai mira nimic .. O sa scriu si eu situatiile pe care le-am vazut

si la fel de impresionant este si ceea ce se petrece pe strazile Bucurestiului: lume nepasatoare, ignoranta care nici ca-i pasa de suferinta unui alt om dar mai de a unui caine.
Sunt 20 de ani de cand n-am mai fost in Bucuresti si au fost de ajuns 2 zile ca sa ma scarbesc pentru urmatorii 20 de ani. Este incredibil ca avem hoteluri cu pretentii de 5 stele care arunca zilnic resturi de mancare in valoare de sute de euro iar 10 m mai incolo cersesc batrani sau zac cainii nemancati.

Ai perfecta dreptate!
Cateii mei :Codita Puft, Fetita si altii sunt de ani buni intr-o zona unde acum un arab si-a deschis un supermarchet si un local de fite:Royal ii spune. Chiar sambata cand le dadeam de mancare terciul meu renumit arabul si turcul, patronul de la brutaria de alaturi, stand ei la o masa in localul terasa pe trotuarul de alaturi unde serveam eu masa la catei mi-a facut observatie sa nu le mai dau de mancare cainilor ca el are afacere acolo si ii alung clientii. Eu ma aflam pe spatiul verde cam la 10-15m de terasa lor. Mi-a spus ca sa iau cainii acasa la mine daca vreau sa ii ingrijesc nu in apropiere de localul lui. Binenteles ca m-am enervat si i-am spus si eu ca banii care el ii castiga in Romania sunt romanesti si cainii sunt tot romanesti. Ma urmareste mereu gandul acestor rautati. Si asta iarna si turcul si arabul m-au tot alungat cat mai departe cu locul unde sa le dau de mancare. Cand nu mananca cateii stau exact in fata brutariei si a supermarchetului pentru ca acolo este locul lor de ani multi.

Multumesc pentru noua imagine. Ma bucur sa aflu vesti despre ea si sa stiu ca acum nu mai sufera.
Multumesc.

ce mai face sara, emi??...ce noutati mai ai?...uite, am vazut cu tristete ca si lui agony i-a revenit boala! (pe topicul de breaza)
o fi asa de perfida boala asta?

buna Ioana,

boala asta e intr-adevar o incercare pentru toata lumea: atat pentru sarmanul catel cat si pentru cel cei poarta de grija.
Tocmai cand credeam ca a trecut a izbucnit si mai puternic. De 6 saptamani ia ivermectin oral si o spal odata pe saptamana cu ectodex. Ia cazut din nou aproape tot parul si pe fata au aparut din nou cutele alea pe care le-ai vazut in poza de la inceput. Astazi mi-am luat liber si merg cu ea la clinica unde i se va face o proba de piele; daca nu mai sunt acarieni in proba trebuie sa continui pentru siguranta tratamentul inca 6 saptamani.

De cate ori ma uit la pozele de la inceput imi dau seama ca efortul s-a meritat: Sara are acum vreo 20 de Kg si cand doarme zambeste. In fiecare zi ma asteapta in fata usii si cand intru se bucura de parca nu m-ar fi vazt de o luna. Intelege (cand vrea) tot ce-i spun si se foloseste de charm-ul ei de catel ticalos ca sa nu o cert cand imi roade covoarele. Iti atasez o poza ca sa vezi despre capodopera vorbesc.

dumnezeule!!!...pai unde tineai minunatia asta ascunsa si nu ne spuneai si noua????....nu pot crede ca aceasta frumoasa "lady" este sara cea necajita!...e o frumusete!...mereu am spus ca atunci cand ingrijim un animal amarat cules de pe strazi, va arata dupa un timp ca unul de rasa!...si nu ma refer aici doar la aspectul fizic care e impecabil! (cred ca doar de la apropiere se mai vad problemele medicale)....ma refer acum in mod deosebit la personalitatea pe care o radiaza!..daca mai sus vorbeam de privirea ei trista ce transmitea suferinta traita pe strazi, acum, pot spune cu certitudine ca sara a uitat iadul din care a fost salvata!...ma uit la privirea ei plina de atitudine...la pozitia corpului si a capului..hehehe...ce sa mai, o adevarata catelusa aristrocrata!!!!.... da, e o incantare sa o privesti...speram sa se termine definitiv si cu problemele medicale..bravo, emi...esti aproape de o mare victorie..ma gandeam de multe ori ca, suferind alaturi de ea o "metamorfoza"atat de chinuitoare, te-ai vindecat de obsesia "semi catelului" din strada, acela datorita caruia poate astazi ai atata putere sa treci peste obstacole si sa lupti pentru ei!

draga, emi..de ceva timp forumul ne anunta intens ca va fi ziua ta...cred ca voi fi prima, si sper sa nu gresesc data, care-ti voi ura pentru 1 NOIEMBRIE, LA MULTI ANI !!!

sa-ti dea doamne-doamne toata sanatatea din lume, rabdare si putere sa ajuti in continuare, asa cum ai ajutat si pana acum, fapturile cu 2 sau cu 4 picioare, suferinde , ale nimanui care nu-si mai gaseau speranta si nadejdea pe pamantul acesta atat de trist uneori!

multi pupici din partea mea si a tuturor membrilor forumului!

nu-mi vine sa cred ce mare este transformarea ( si nu e in bine este in super bine )ai facut o treaba de nota 25

sigur nu ai schimbat catelul???

ba da bybycuto

Catelul pe dinafara e tot ala; in schimb pe dinauntru e altul: nu mai tremura de frica cand vede oameni, nu mai mananca din disperare ca maine n-are ce manca, nu mai tresare si nu se mai vaita in somn.

De cata ori vad monstruozitatile ce se petrec in Romania, arunc o privire spre ea si ma gandesc cata iubire si prietenie ar putea gasi oamenii daca ar lua un catel dintr-asta. Cand ma priveste vad in ochii ei omul care ar trebui sa fiu: mare, bun si nemaipomenit de drept.

Emigrantul Ion a scris:

ba da bybycuto

Catelul pe dinafara e tot ala; in schimb pe dinauntru e altul: nu mai tremura de frica cand vede oameni, nu mai mananca din disperare ca maine n-are ce manca, nu mai tresare si nu se mai vaita in somn.

De cata ori vad monstruozitatile ce se petrec in Romania, arunc o privire spre ea si ma gandesc cata iubire si prietenie ar putea gasi oamenii daca ar lua un catel dintr-asta. Cand ma priveste vad in ochii ei omul care ar trebui sa fiu: mare, bun si nemaipomenit de drept.

azi am vazut o catelusa care seamana cu Sara cind era mica,intr-un liceu de unde mi-am luat ajutoarele de alimente gratuite de la UE,nu stiu daca mai pot intra acolo,la cine sa apelez sa o ajute,imi e teama ca paznicul sa nu cheme hingherii daca vede ca intreb de ea...am vazut ca avem asociatie de protectia animalelor,dar nu acea asociatie m-a anuntat ca exista,asa ca nu stiu daca ajuta asemenea cazuri,sau nu vor face decit sterilizari,cine stie cind...
am obosit sa umblu dupa caini,nu ma mai tin picioarele desi mi se cere ajutorul,desi am si eu aceeasi parere cind ma uit in ochii lor,chiar e si o rugaciune in acest sens:"ajuta-ma,Doamne,sa fiu omul care crede cainele meu ca sint!"
cind avem mai multi caini,situatia nu se schimba,toti doresc afectiune si vor sa iasa in fata...uneori imi pare rau ca ii dezamagesc,ca sint nevoita sa dau din ei ca sa salvez altii,imi trebuie mai mult timp sa imi iau gindul de la ei,si stiu ca si ei se intreaba o vreme unde sint...poate gresesc ca nu sint mai dura cu ei,dar stiu cum sa se bage in sufletul omului...tocmai am citit un art.ca unii homeless din America refuza sa intre in adaposturi ca sa nu se desparta de cainii lor...

CE REPARARI MINUNATE!!!!

Ai facut o minune cu micutza Sara, pentru care de fiecare data ma gandesc cu recunostinta la Tine si la cei asemeni tie;

Arata extraordinar si asa cum zice Yoana, se vede atitudinea !!! de caine multumit si fericit;

Atasez cateva fotografii cu parintii lui Sara; nu am certitudinea 100%, dar prin deductie si eliminare, zic eu ca
din cei 6-7 caini vazuti acolo, la Piatra Scrisa, cei doi sunt parintii ei,

Tatal, zic eu de la el a mostenit urechile cafenii si culoarea deschisa





Mama, cu petele de scabie, zic eu de la ea s-a imbolnavit si puiul





Pe larg am scris despre cainii din acel loc,
https://animalutze.catsboard.com/t6-alti-caini-cu-probleme-de-la-schitul-piatra-scrisa-judetul-caras-severin


Ma bucur ca macar puiul lor a avut sansa la o viata mai buna.

Ce parinti frumusei are.

Ce bine ca puiul a fost salvat.

oricine --din cei mari, iar dintre cei mici, doar cei carora le permit parintii-- ar putea salva patrupede amarate de pe drumuri...orice sterilizare salveaza (de a fi nascuti), atatia pui nedoriti, a caror soarta ar fi viata pe drumuri...insa...huh...cazul de fata este totusi o mare exceptie...."emigrantul" chiar a facut minuni aici...si...intrebarea ar veni acum...oare cu ce costuri !?...din pacate, multe din cazurile dramatice de pe strazi, necesita si costuri uriase....e cineva curios sa intrebe "emigrantul" oare cat a costat transformarea spectaculoasa a sarei?....
cine doreste sa se implice in sectorul protectiei animalelor trebuie sa stie ca fara sprijin --si financiar si al unui grup de prieteni--cazurile salvate pot ramane fara finalitate...adica vezi catelul, iti este mila, il culegi de pe drumuri si te trezesti deodata in fata crudei realitati: n-ai cu ce sa-l tratezi, sa-l hranesti, si nici spatiu sa-l ingrijesti !

ce noutati mai ai emi???

si unde-i sara cea frumoasa ?

hehehehyy, dar ce zambet larg acolo???....acum chiar sa stii, emi, ca mi-am incarcat bateriile la inceput de saptamana!!..o sa-mi tina....hmm...nu mai mult de-o luna !...dupa care iar vrem poze si ..noutati despre sanatatea ei !

Pare asa de fericita si cred ca chiar e.

Mă bucur de fiecare dată când văd cum a evoluat soarta ei, și de fiecare dată mi se umezesc ochii ...

[img][/img]

Esti minunata SARA ! Esti un adevarat miracol, savarsit cu dragoste, din suferinta, udat cu lacrimi si intotdeauna invelit in speranta...

micutza sara, asa cum a fost gasita, de pe drumuri !!

E incredibil, nu-i asa? Si totusi acest minunat suflet a renascut din propria lui suferinta... Trebuie sa recunoastem si sa apreciem eforturile tuturor celor ce au fost, cu gandul sau cu fapta, alaturi de SARA. Sa le multumim si sa credem ca astfel de miracole vor mai fi....Imi face placere sa-mi amintesc ca plapumioara si cusca pentru transportul catelusei la Brasov au fost donate de catre GOZH Olanda.

ma bucur ca v-am putut face o surpriza placuta.

...si ca sa fim corecti trebuie sa spunem ca "milioane de prieteni" a pus la dispozitie masina cu care Sara a fost dusa initial de la Caransebes la Brasov, a tratat-o pe Sara timp de trei saptamani in mod exemplar (spun asta pentru ca in Germania doctorii au mari probleme chiar si cu recunoasterea acestei boli) iar in final au transportat-o pe Sara de la Brasov la München unde am preluat-o eu.

Spun asta pentru ca Sara arata asa prin munca multor oameni dintre care unii stau anonimi pe undeva si nu au nevoie sa-si faca publicitate.

De la cea care a semnalat durerea acestui animalut pe forumuri pana la cea care i-a oferit adapost si siguranta si dragoste, e adevarat, au fost implicati multi oameni. Sa le multumim si sa credem ca astfel de miracole vor mai fi....Nu stiu daca Agony a avut aceeasi boala ca SARA. Dar stiu ca doamna Cornelia si familia ei, din Breaza, au facut eforturi supraomenesti pentru a salva aceasta nefericita catelusa, batuta cu pietre si alungata de toti.... Deci se poate! Voi reveni cu amanunte pe topicul destinat lor...Ciao Sara!

Si eu le sunt recunoscatoare tuturor, acum, si de fiecare data cand imi aduc aminte de puiutul mic si speriat care ma privea speriat si indurerat de ranile care ii acopereau tot corpul ...

Ce superb a devenit.