De ce iubim animalutele!!!

[b]Oare de ce iubim animalele?Este usor sa spui ca le iubesti dar poti sa explici de ce? Pai eu o sa va spun parerea mea dar in principal vreau sa va o aflu pe a voastra. As avea multe sa va spun dar o sa va spun in mare.Oare cine este cel mai bun prieten al tau?Desigur ca animalele.Daca aveti un prieten bun el va poate insela de foarte multe ori dar ce va poate face un animalut? De cate ori sunt suparata tare de fiecare data vad un catel sau o pisica blanda si incep sa le spun ce am pe suflet si le mangai.Cum sa nu le iubiti cand se uit cu ochisorii aia mari si sclipitori? Unii mai spun ca sunt catei si rai.E adevarat dar e rau pentru ca nu are un om care sa aiba grija de el.Eu sunt sigura ca le iubesc pt ca odata am mers la scoala iar cand mam intors acasa miam gasit catelul asteptanduma langa poarta de atunci lam iubit mai mult dar cred ca nu se putea pt ca il iubeam deja foarte mult.

de ce le iubim?...hm...e simplu...din nastere, suntem inzestrati de Dumnezeu cu iubire...multa, multa....nu vezi ca toti sau (cel putin aproape toti) copiii iubesc animalele?....ce se intampla insa dupa ce mai cresc???...sufletul multor copii sufera o transformare care, sincer, ma doare sa o vad....

oricum, intrebarea "de ce iubim animalele" are un raspuns simplu....mai grav este, probabil, raspunsul la alta intrebare: dece NU iubim animalele !?....

Da desigur si asta este o intrebare care mi-o pun adesea.

Sa stii ca nici odata nu mi-am pus acea intrebare:"de ce iubim animalele".Dar citind acest titlu am inceput sa ma gandesc,nu a fost destul de greu.Eu in primu rand le iubesc pentru ca de multe ori cand sunt suparate si am posibilitatea sa-mi aduc animalutul in casa sau ma duc eu la el,vine langa mine si ma mangaie.Ceea ce nu gasesti si la oameni.Poti sa te duci la un prt apropiat dar nu toti te mangaie.Sau daca te mangaie nu te mangaie cu adevarat .Un animal daca ar vorbi eu cred ca el te-ar da cel mai bun sfat.Pentru ca ele au grija de noi si noi trebuie sa avem grija de ele si sa le dam dragostea noastra prin imblanzirea lor.Dar prin vorbe nu ajutam nimik.Oare chiar le iubim?Oare chiar avem grija de ele?Cand spunem ca le iubim sa spunem cu tot sufletul si sa si aplicam...

Va rog din tot sufletul sa va scrieti parerea,ca vad ca nu vreti sa scrieti!

Iubim animalele pt ca sunt si ele niste vietati , ne dau speranta si cel mai bu remediu cand esti trist e sa ai un animalutz care te iubeste enorm chiar langa tine.

Mda ......dar uite ca nu toti gandesc ca tine....Este chiar adv.faza cu iubirea .Dupa ce am avut noi prima intalnire cu proiectul,cand am ajuns acasa eram putina suparata.Iar pisica mea a venit langa mine si ma lins....

Speram sa le aducem un viitor mai bun si lor

Inainte de HELGA, eu nici nu iubeam animalele dar nici nu le uram. Le ignoram! Pentru ca am crescut la oras, unde cainii nu erau ca acum, pe toate strazile. Pentru ca in familia mea nimeni nu avea pisica sau catel... Asadar, nu aveam nici-un exemplu de urmat. Acum insa, cum niciodata nu e prea tarziu, am decis sa-mi invat nepoteii sa iubeasca, sa ajute si sa ingrijeasca animalutele. Pentru inceput vi-l prezint pe Daniel: la doar trei anisori el era alaturi de mine la pregatirea donatiilor si in vizitele la Breaza. Voi a-ti vizitat vreodata un adapost pentru caini sau pisici?

Pai eu nu am fost niciodata la un adapost de animale dar as vrea sa vad cum e acolo insa mi-e putin frica de ce ar fi acolo,pentru ca la unele adaposturi nu mai este o casa pt animale ci un chin pt ele

iubim animalele...nu e bine formulat .. poate mai corecta este aceasta varianta: De ce unii pot iubi animalutele si altii nu?

Buna intrebare SocialBoy! Tu cum ai realizat ca iubesti animalele? Cand si cum ai descoperit acest sentiment? Te-a ajutat cineva sau ceva, un prieten sau o intamplare anume? Eu de exemplu, am descoperit tarziu aceasta dragoste pentru necuvantatoare iar acum incerc sa-mi educ si nepoteii in aceasta directie. Daniel ma ajuta mereu la pregatirea darurilor pentru catei si pisici (cand eram in Brasov). Intr-o zi, am primit din Olanda un patut. Fusese donat de catre stapanul unui patruped si urma sa fie folosit de un caine din Romania. Dar, trebuia mai intai curatat, reparat...Ei bine, Daniel a facut aproape totul. Pentru ca el, desi are doar trei ani, deja iubeste animalutele si le ingrijeste, in felul lui...

Cand am descoperit ca iubesc animalele nu m-a ajutat nimeni...pur si simplu am simtit ceva pt ele..le-am considerat simpatice, frumoase si bland(fiecare in felul sau)
Nu cred ca se poate descrie acest sentiment!

Eu cred ca te nasti cu el nu ai cum sa nu simti macar ceva cand le vezi.ESTE IMPOSIBIL

apropierea copiilor de animale este pur si simplu instinctiva....dumnezeu a scris in sangele omului sa iubeasca natura cu toate formele ei de viata...copiii au (inca) sufletul curat, si au inteles...(stim, sigur, ca exista si exceptii triste, insa cruzimea si indiferenta sunt abateri, nu o stare de normalitate)..

omul "mare", insa, se apropie de lumea animalelor in urma unei experiente traite...violeta a povestit-o pe a ei....si a mea este la fel de trista...cand eram inca in perioada facultatii, mergeam pe jos spre casa...era o perioda in care nu aveam masina, nu (prea) existau cabinete veterinare si medici priceputi, si eu nu prea aveam habar de situatiile ce le intalneam, indiferent cat ar fi fost de grave....de aceea nici nu condamn pe cei ce trec nepasatori mai departe: e o chestiune de needucare si nepricepere...

deodata, intr-o curba, la vreo 5 metri in fata mea, aud o bufnitura...nu eram atenta si de aceea, m-am dus curioasa sa vad ce fusese aruncat , asa ca un ghem, in şant...un catel !....in şant era un catel....respira repede, repede... din gurita i se prelingea un firicel de sange, iar privirea o fixase in ochii mei....nu pot spune ca pe atunci iubeam cateii sau animalele, dar imi erau dragi, intr-un fel.....am ramasa inmarmurita, paralizata parca pe privirea atintita asupra mea...era o situatie de urgenta, dar nu aveam nici o posibilitate sa iau masuri....am facut ceea ce instinctiv mi-a venit in minte atunci: l-am luat usor in brate si ....am deschis o poarta la o casa din apropiere, si l-am asezat cu grija in fata scarilor....l-am mangaiat si mi-am spus ca cineva trebuie sa fie acasa si sa fie impresionat....

a trecut o perioada buna de timp...chiar nu-mi amintesc cat....o luna, un an !?....intr-o zi, in aceeasi zona, am zarit o mogaldeata iesind din curtea unei institutii....isi târa corpul inert, pe labutele din fata...era catelul meu !....paralizat de la jumatate in jos, iesea din cand in cand la drum, sa mai primeasca o bucatica de ceva.....sa mai infulece si el...

o perioada l-am tot vazut si ii aruncam cate un miez de paine proaspata....dupa care, nu l-am mai vazut niciodata.....mi-a ramas adanc infipta in inima, asa ca un pumnal, imaginea catelului neputincios pentru care nu am putut sa fac nimic...

a fost prima mea experienta pe care, neputand vreodata s-o uit, m-a obligat sa nu mai trec indiferenta....

Uneori, copiilor le este innabusit acest sentiment: dragostea pentru animalute. Nu de putine ori, in Romania, in Brasov, pe strada, am auzit mamici sau mai rau-bunici spunand: NU PUNE MANA PE EL, E MURDAR! ori LASA-L, TE MUSCA! sau NU VEZI CAT E DE URAT? Am vazut copii care "furau" o bucatica de salam din frigider pentru a o da unui pisoi, la scara blocului. Scolari care daruiau unui catel al strazii sandvisul lor...Dar stim cu totii, exista adulti (pentru ca nu-i pot numi oameni) care sustrag mancarea necuvantatoarelor din adaposturi, care traiesc de pe urma asa zisei Iubiri pentru animale. Aici, pe Forum, sunt din fericire, multi copii minunati. Si sinceri! Si norocosi! Pentru ca aici gasesc exemple demne de urmat: Carmen si Adriana, Speranta Miu si mama ei, Cornelia si fiul ei Sergiu... Mi-ar placea sa primim si raspunsurile lor la intrebarea lansata de Patricia: DE CE IUBIM ANIMALUTELE?

Si eu vad adesea mereu astfel de oameni dar este bine ca macar copiii nu se poarta asa.

Chiar nu stiu ce ne-am face fara animale....

Nu cred sa existe persoana care nu a simtit niciodata ceva pentru un animal , chiar daca unii mai mult si altii mai putin... Numai cand te uiti la ele ai ceva placut in suflet... simti ceva pentru acele fiinte....

Sincer nu pot explica ce simt dar o sa incerc : Eu personal le iubesc pt bunatatea lor , pentru inima lor , pentru ca sunt alaturi de tine si la bine si la greu , pentru ca nu te lasa cand simti ca esti singur. Si unii oamenii ce fac ? Le abandoneaza , le omoara , le bat , etc ... Mai e corect fata de ele?
Eu de minca (cand aveam 4 ani) am inceput sa simt ceva pt animalute. De cand louiam cu bunicii si aveam o vecina cu multe animale si mergeam la ea , eram cam nebuna ca mancam cu ele , fara ele nu mancam. Cand am facut 7 ani a urmat primul meu animalut o pisica de pe strada Si apoi au tot urmat , urmat , urmat pana ajunseasem sa fac cam 15 pisici si 5 caini . Dar i-am donat
Cred ca am iesit din discutie
Cu alte cuvinte si mai explicid IUBESC ANIMALELE pt ca asa sunt eu si nimeni si nimic nu ma schimba.
Chiar daca colegi ma fac nebuna ca in portofelul meu am o poza cu Nikita nu ascult de ei si nu o i-au de acolo pt ca imi poarta noroc.