De ce,mi-a facut una ca aceasta?

Rezumarea primului mesaj :

Nu mai inteleg absolut nimica!De ce? Cu ce i-am gresit?Multe nopti planse si intrebate "ce i-am facut?",dar nu gasesc nici un raspuns!Ma simt vinovata,in fiecare noapte adorm cu gandul la el si in fiecare dimineata ma scol cu gandul la el...Multe ore de la scoala nu le pot lua ca a tare din cauza unui gand.Cred ca va intrebati despre cine este vorba!Pe la mijlocul lunii decembrie bunica mea a venit la mine cu un unchi.Cand au plecat spre casa unchiului meu,fara sa-si dea seama unul dintre ei motanelul meu care il iubeam cel mai tare,avand doar cateva luni s-a tinut dupa ei.Era prea departe de casa mea cand si-au dat seama ca motanelul se tine dupa ei.L-au alungat .Ei si-au continuat drumul.Fara sa-mi spuna nimeni ce s-a intamplat,abea a3a zi mama mi-a zis">>ai obs.ca motanelul nu s-a mai intors acasa de 3 zile<<"..........Auzind "mi-a cazut fata" de suparare!M-am dus la mine in camera si am inceput sa ma gandesc la tot ce e mai rau pt ca era si zapada si frig.Primele zile cand am primit vestea proasta n-am mai mancat aproape deloc.Am plecat sa o caut si n-am gasit-o:(Multe seri stateam la geam si doar intr-o seara mi s-a parut ca am vazut in zapada mergand dar erau doar iluzii...Cand e vorba de motanei ma gandesc la al meu.Ce i-am facut de a ales sa nu mai vina acasa?

Groaznic da ce li s-a intamplat?De cine au fost omorati?O fi vreun animal fioros?

chiar nu stiu........poate ca zilele acelea a fost ft cald .....si au iesit sobolanii......dar nu cred

Sobolaniiii????????????

nu stiu....gata sa incheiem acest subiect!

poza p care o am eu la avatar e pisica mea:D corcitura de siameza.....

si nu sobolanii....am aflat cn:P

Cineeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee??????????

a spus o vecina ca este un motan mare cu alb si negru care are zgarda....si mananca si puii de gaina....

DA cum se poate un motan sa manance pui de pisica???????????????????????????

Claudia si Patricia sunteti fantastice! Foarte active pe site, interesate de soarta animalutelor si dupa cate inteleg sunteti si inscrise la concurs. Parintii va ajuta? Impartasesc dragostea voastra pentru necuvantatoare? In ce fel? Va multumesc ca existati pe acest forum! FELICITARI....

Buna seara,multumesc foarte mult pentru felicitari.Iubesc foarte mult animalele mai ales cele abandonate pentru ca nu ele vor sa fie pe strada,ci oamenii.......Stateam si ma gandeam daca as fi eu in locul lor:nu mi-ar place sa vina un copil sa dea in mine,ca cineva sa nu imi dea de mancare.....Parintii ca parintii,le iubesc si ele dar nu asa de tare,dar nu sunt acei oameni care sa-i raneasca.Chiar sunt la acel propiect si-l iubesc mai ales pe d-na profesoara ,pentru ca sunt unele discutii dar chiar toate si activitatile foarte bine gandite,in timp ce aflam multe despre ele si le ajutam ne place foarte mult!!!De cand este acest forum 60% de cand intru la pc eu stau pe acest forum...Unii zic ca-mi pierd timpul de pomana pe acest forum, dar nu este adevarat!.....

Draga Claudia,
dragostea pentru animale nu va fi niciodata o pierdere de timp. Ceea ce faceti voi, copiii, pe acest site e minunat. Va implicati si aratati lumii ca va pasa. Motanelul tau de la inceputul acestui topic nu te-a parasit! Atunci cand tu te gandesti cu dor la el, traieste inca in inima ta, chiar daca acum se afla in alta casa sau poate in Gradina Raiului...Mi-ar fi placut sa fiu ca VOI si cineva sa ma ajute sa inteleg si sa iubesc aceste suflete nevinovate. Insa, in mine a incoltit tarziu aceasta mare putere "Dragostea pentru animale". Atunci cand am pierdut un fiu, Dumnezeu mi-a trimis un inger cu chip de catel. Iar atunci cand acesta a disparut...am devenit ceea ce sunt acum....

Se numea HELGA...

"O chema Helga, o corcitura de dalmatian cu brac. Inteligenta, frumoasa, ii placeau tare mult copiii... Cand am cunoscut-o, avea aproape o luna. Tocmai imi murise baiatul si mergeam cu un prieten care avea masina sa scot certificatul de deces. Sufletul meu era in doliu. Nu-mi mai pasa de nimeni si de nimic. Voiam doar sa ajung cat mai repede acasa, sa mai iau un somnifer, sa adorm, sa ma trezesc, sa mananc, sa iau iarasi un somnifer... Asa era viata mea atunci.
Prietenul meu tocmai o cumparase pe Helga pentru fiul lui, insa sotia sa n-a acceptat-o in casa, temandu-se de boli sau de agresiuni. Cainii de rasa sunt cateodata gelosi.
In ziua aceea, statea cuminte pe bancheta din spate a masinii, presimtind parca norii negri adunati deasupra destinului ei. Cand m-am urcat langa ea, a venit catre mine, privindu-ma cu ochi blanzi si tristi. Nu aveam chef de ea. Am impins-o cu mana si tot drumul am ignorat-o. S-a ghemuit in partea opusa a canapelei fara sa mai scoata un sunet.
Dupa toate formalitatile care trebuie indeplinite in asemenea imprejurari (procuratura, necropsie, stare civila), am ajuns acasa epuizata. Cand sa intru pe usa, mi-am dat seama ca nu eram singura. Mogaldeata cu blanita patata, cu ochii tristi si urechile lungi, sarise din masina si ma urma. Imi simtise oare singuratatea si disperarea? Brusc, m-am hotarat sa o iau cu mine si i-am facut prietenului semn ca poate pleca. Mi-am luat somniferul obisnuit si-am adormit. M-am trezit mai obosita decat ma culcasem. Dar langa mine mai respira cineva. Helga se aciuase si ea in pat. A simtit ca m-am trezit si s-a uitat, scancind, in ochii mei. Am avut impresia ca puiutul acela de caine stie tot: ca-mi simte durerea, ca-mi stie dorul, ca ma impinge spre viata. N-a vrut sa manance pana ce nu a vazut ca mananc si eu. A venit apoi si m-a lins pe obraz, transmitandu-mi parca ceva din inceputul ei de viata. Vorbele de consolare ale tuturor celor care ma inconjurau nu au facut cat acel gest de tandrete fara cuvinte al unui biet animal. Pierdusem un inger (Angel se numea baietelul meu), dar Dumnezeu imi daruise un suflet care sa trezeasca in mine drumul catre viata, si nu spre moarte, asa cum imi dorisem pana atunci. Helga mi-a fost tot timpul alaturi: mancam impreuna, ne plimbam mult si-i povesteam toata patimirea mea, suferinta cea groaznica pe care oamenii nu au puterea si rabdarea de-a o intelege. Au trecut asa cinci luni. Am renuntat la pastile, la ideile mele morbide, am revenit la viata, am inceput iarasi sa visez, sa iubesc. Si asta, datorita Helgutei.
Intr-o buna zi, cineva mi-a furat-o din curte. Am cautat-o in zadar. Iarasi am plans si m-am suparat. Ca sa ma incurajeze, un medic veterinar mi-a povestit cum catelusa lui, furata de niste tigani, se intorsese acasa dupa patru ani. Eu m-am mutat insa din casa in care locuiam. Era o casa blestemata. Nu stiu daca Helga s-a mai intors sau nu... Cert este ca daca frumoasa mea mai traieste, ar avea acum 14 ani.
Dragi cititori ai povestii mele, daca aveti acasa o catelusa corcitura de brac cu dalmatian, inteligenta, frumoasa si careia ii plac mult copiii, strigati-o: "Helga!". Daca va priveste cu ochi blanzi si tristi, recunoscandu-si numele de altadata, spuneti-i doar atat: ca o iubesc si ca ii multumesc ca mi-a daruit viata"

Foarte frumoasa povestea.In timp ce am citit-o ,mici lacrimi s-au strecurat pe obrajii mei reci.Ma impresionat foarte tare aceasta poveste,povestea pe care o ai cu animalutul,seamana cu a mea.Multe zile,sapt.intregi am plans dupa motanasul meu .Era un motanas,destept si ma inveselea mereu.Dar si mama ei nu face altcv decat sa vina mereu langa mine sa ma inveseleasca.Cat de mult as putea sa o ignor,niciodata nu ma va lasa balta.Eu cred ca si ea este suparata sau a fost suparata cand nu s-a mai intors acasa motanelul( fiul ei).....Imi pare foarte rau pentru tine . a fost nedrept.

Multumesc frumoasa poveste.Cat despre parintiii mei nu le prea pasa de animale si ma face sa sufar.Spun ca cainii sunt de vina cand musca oamenii dar tot le zic ca sunt de vina oamenii care iau abandonat. Cred ca am ceva special cu animalele le inteleg dar parintii mei nu ma prea inteleg pe mine. si ma doare acest lucru pentru ca eu iubesc din toata inima animalutele.

Cred ca Helga inca e cu tine si cred ca a fost mereu. Si sa nu o uiti niciodata pentru ca ea sigur nu te-a uitat

Patricia si Claudia, sa nu incetati niciodata, oricat de greu v-ar fi, sa ajutati animalutele. Ele va vor aduce multa fericire si va vor rasplati dragostea, chiar atunci cand nu va asteptati... Iar parintii vostri vor invata sa fie mai buni privindu-va ochii si sufletele de copii.

"Spinu Patricia" Multumesc frumoasa poveste.Cat despre parintiii mei nu le prea pasa de animale si ma face sa sufar.Spun ca cainii sunt de vina cand musca oamenii dar tot le zic ca sunt de vina oamenii care iau abandonat. Cred ca am ceva special cu animalele le inteleg dar parintii mei nu ma prea inteleg pe mine. si ma doare acest lucru pentru ca eu iubesc din toata inima animalutele.


stai linistita, copilutz !!!...eu mi-s om serios la casa mea, cu copil si profesie serioasa, dar mama mea, ori de cate ori are ocazia, si acum, imi plaseaza avertismente de genul "ce-ti trebuie atatia caini??...."...si n-am decat 2 !!!
mai nou, mi-a promis ca nu mai vine pe la mine daca nu scap de unul !!!!! hehehe...stiu ca doare, insa , se pare ca nu avem ce face altceva , decat sa...asteptam....

oricum, pentru voi, exista solutii: sa luptati pentru rezultate scolare bune, sa nu va luati la cearta cu familia si....rabdare !!!...multa rabdare !...prin voi, se pot intoarce si ceilalti, insa fiti intelepte !

si...de ce am impresia ca intre pustoaicele mele harnicute si violeta (mea) se infiripa o mare prietenie !!??

Pentru ca sunteti o profesoara,nu numai , care iubiti mult animalele si cred ca si copii.Dumneavoastra ne dati si lectii de viata.Cum sa ne comportam cu animalele dar si cu parintii nostri.....eu pot sa zic ca am aceasi parinti.Nu urasc animalele chiar am 3 catei care chiar tata si mama ii scot la plimbare ,la padure,numai ca cei abandonati nu-i iubesc asa de mult.Dar ceea ce nu au facut vreo data este ca nu au dat in ei.Cand eram cu mama intr-o loc mai retras si erau cativa caini si aveam paine,mama a rupt din acea paine si le-a dat.A reactionat singura.Povestea cu pisica mea .A inceput nu prea bine.
Aveam un motanel de mult si la un timp nu a mai venit acasa .Am stat cam un an fara un motanel sau pisica.Parintii il iubeau foarte mult.Cand ma duceam la bunica mea sau cand venea ea la mine,ii spuneam mereu ca vreau o pisica sau un motanel.Ea nu spunea nimica in legatura cu asta.Dar intr-o seara ma suna si imi zice ca are o veste foarte frumoasa.
"Nepotica mea,stii ca mereu iti doreai un motanel sau o pisica,dupa ce nu a mai venit motanelul acasa?"cu un glas,destul de incet si suparat i-am zis ca "da" nu stiam de ce este asa de fericita pana cand mi-a zis"sa vii la mine ca am p pisica pentru tine:are culoarea alb cu negru,are abea 2 luni".Am crezut ca este o gluma eram foarte fericita pana cand le-am zis parintilor.
"Mama,tata,bunica mea mi-a gasit o pisica,sa mergem sa o luam".Nu spuneau nimica, pana cand tata si-a facut curaj si mi-a zis:"Nu vom accepta pisica,fara motive"Cum eram,si cum sunt foarte sensibila am inceput sa plang si m-am retras in camera mea.Cu lacrimi pe fata,mi-am deschis un caiet si am scris ceea ce simteam.Scriind au venit parintii si mi-au cerut caietul sa mi-l citeasca.Dandu-l am fugit afara .Fie ca era zapada.Citind parintii,ceea ce scriam,si-au dat seama ca eu chiar imi doresc.Asa ca au venit la mine si mi-au zis"maine mergem sa-ti luam pisica"M-am bucurat,dar nu am sarit in bratele lor sa le multumesc.Pentru ca asta puteau sa o rosteasca de prima data.Ajugand la bunica mea,am luat-o in brate.Mama mi-a zis"sigur o vrei?"Atunci am obs.ca nu o doresc chiar atat de mult.Dar eu nu am renuntat,si am luat-o acasa.Multe zile m-am chinuit sa adorm cu acel scheunit de pisica,multe zile am luptat sa se adapteze la mine .Intr-un final am reusit.Iar acu acea pisica este in casa mea de 2 ani si ceva.Parintii au grija de ea ca si mine.Nu as vrea niciodata sa i se intample ceva cu ea.Nu numai din cauza ca am avut atata grija de ea dar o iubesc mult.Ea este langa mine cand am nevoie de cineva.Fie ca nu vorbeste sau nu poate intelege .Dar ea este singura fiinta care mereu ma mangaie! :* Mi-am dat seama ca fie ca aveam 11 ani,iubeam foarte mult animalele.Eu cand am auzit de acea pisica nu am zis"pai dintai trebuie sa vad cum arat si ince postura e"Nu am zis aceste cuvinte am zis ca nu conteaza cum arata.

Multumesc foarte mult pentru sprijin.Si desigur ca se infiripa o prietenie deoarece ca sa putem salva animalutele trebuie sa fim uniti si sa le ajutam cu tot ce putem.

Am aceeasi intrebare:O fi el ? Cred ca stiti la cn ma refer ......la motanasul meu.Este sambata,dorm mai mult,dar pe la 9 ma trezesc.Ma duc in bucatarie si ma uit pe geam.Imi vad pisica ,dar pe langa ea mai era un motan cu alb si negru.Cum era al meu.Si cred ca este al meu.Dar motanasul meu avea o pata pe o labuta acesta nu o are.....Ce sa cred,sa fie al meu.????

Paiiii,ar trebui sa-ti asculti inima si sa incerci sa-ti cunosti motanasul

Dragut motan si asa chipes.... Cred ca seamana cu mine!!!

Nu cred ca e bine sa te umfli in pene fiecare are infatisarea lui

.... e foarte trist ...

de ce trebuia iar sa pui aceasta poza.?

Nu cred ca a pus-o iar cred ca a fost!!!

dar eu parca am azut aceasta poza in alt topic

Oriunde a scris el ii apare acea poza!!

da...care ma sperie...

poate ca nu mi-am uitat motanasul,nici nu o sa-l uit.Acu 2 zile pisicuta mea mi-a fatat 2 sau 3 ...nu ma pot duce la ei pentru ca sunt foarte micuti..Acuma sper sa nu moara

Nu trebuie sa gandesti negativ!

In dimineata aceasta ...pisica mea adus pe geam unul dintre puii ei.....nu are ochi,de asta nici nu am pus pana pe el....ci la mutat in beci...unde mama ia facut un culcus........dar unde este celalalt?

Incearca sa-l gasesti si poti sa-i atingi!

ba nu....deodata ce nu au ochi nu pot sa-i ating pt ca...pisica ii va papa

.......m-am dus sa vad ce face ..si am vazut ca pisica ia adus pe ceilalti doi din pod....acuma ma pregatesc sa ma duc sa iau din piata un litru de lapte

Nu este adevarat cu pisicii eu am alintat pisicuti fara ochi si nu s-a intamplat nimic!

.....Eu nu ma risc......m-am dus in dimineata asta si sunt in total 4 , 2 negri,unul cu alb si negru si unul cu alb si gri

[img] [/img]

Ce frumusete!...Ea e mamica, nu?...Si puii?...Si sa nu-mi spui ca tu ai postat singura poza ca ma infurii: eu nu reusesc niciodata!

da.....eu am postat-o

....poza la pui am sa fac cand o sa aiba ochisori

Ce fumusica e!

Mamica celor 4 pui de pisica frumosi,este fericita.Pentru ca puii ei au facut ochisori... inca nu am facut poza puiilor dar va urma

Te gandesti la sterilizarea ei sau nu ai vrea? Puiutii o sa-i dai spre adoptie sau ii pastrezi?

inca nu ma gandesc sa o sterilizez.....puii,unul imi pastrez eu si restu 3 ii dau la niste familii pe care le cunosc si iubesc animalele

cum sa n-o sterilizezi????????...claudia, ce-i asta???.....trebuie!!... si asta cat mai curand !!..e plina tara asta de pisicute aruncate pe drumuri...

draga mea...eu te inteleg ca ai cele mai bune intentii...insa...nu stii ce se intampla cu micutii dupa ce ii dai !...

stii ce am aflat?...ai citit topicul de pe "pisici" numit "help"???...o nesimtita (si am aflat cine) mi-a aruncat o pisica in gradina....ma miram, pentru ca ea nu avea pisica sa fete....ce facuse de fapt?....ceruse de la cineva un pui, l-a primit, dar pentru ca a descoperit ca era fetita, mi- a runcat-o mie !!!...si asta e partea frumoasa a lucrurilor...stii care-i partea rea?....aceata femeia e nemernica ce a "omorat" pe norocel (topicul " moartea caprioarei")...deci ce sa zic...mai curand mi l-a aruncat mie ca altfel o omora cu sapa, cum a facut si cu norocel !!

asa ca...insista la parinti pentru sterilizare...crede-ma , nu stii ce soarta pot avea micutii pe care ii dai, oricat de bine ai fi intentionata !!

"mamica" e o frumusica...sterilizata va fi si mai frumusica, si mai iubareata !!!!

....nu stiu ce sa mai zic....eu am incredere in cei care le dau,pentru ca am mai dat si acu sunt mari ....

Femeia aceea nu se mai controleaza?Nu putem sta asa pt ca cine stie ce va mai face.Imi vine sa-i dau eu cu sapa aceea in cap ca sa gandeasca bine!

mama puiilor ia mutat......de unde erau